Chemare

Mă îndeamnă în gând trecutul
să poposesc la casa de pe deal,
într-o bogată toamnă aurie
pe pământul sfânt natal.
Nucul îşi apleacă creanga,
cu un salut de cavaler,
alung într-o clipă uitarea
zilelor ce au fost ieri.
Poteca mea de la fântână,
poartă căldura paşilor trecuţi,
iar roata ce se-nvârte agale
este sfârşit şi început.

(din cartea „FRUNZE TÂRZII” de Clemența Vasilică Ciubotariu, 2016)

CasaB

Cred

Spre pământ coboară Universul,
ne prinde cu braţele lui,
se-ntoarce în noi o lumină.
Vom fi ca în ziua dintâi?
Ne-nvăluie o tornadă a iubirii,
unde calde s-adună în roi,
iar albe cadenţe ondulate
clădesc energiile noi.
Cum valuri fumurii se destramă,
se macină-n tină pe rând,
o nouă stea ni-i averea.
Ni-i puterea datul divin
ce-n viaţă şi-n moarte l-avem
portal eternităţii.

(din cartea „FRUNZE TÂRZII” de Clemența Vasilică Ciubotariu, 2016)

Suspin

Ne-ncarcă suspinul,
ne ţine de veghe,
ne poartă prin lume,
tot el ne şi cerne.
De revine seninul
din margini de zări,
valuri de ozon
se adună-n cămări.
Ne prinde alb-negru
în hora lui mare,
îşi varsă preaplinul
lung-lat de hotare.

(din cartea „FRUNZE TÂRZII” de Clemența Vasilică Ciubotariu, 2016)

Memorie

Vezi culoare întinse
ce adună tăceri,
în pereţi firide,
vitralii de ieri.
Saltă oglinzi,
ca săgeţile vin,
orele se frâng,
în neuitat cadril.
Se adună ecouri
pe ani la o gală,
cumpăna gândirii
le înalţă o şcoală.
Cum timpul se prăvală,
toate trec şi trec…
Spre nemărginire
calea ţi-o petrec.

(din cartea „FRUNZE TÂRZII” de Clemența Vasilică Ciubotariu, 2016)

Omul

Un punct născut
dintr-o noapte adâncă,
crescut
pe traictorie rectilinie…
Un căutător de căi însorite,
salturi, viraje nebănuite.
Când setea de infinit
pune pecete,
pe Calea Lactee lumini
lasă amprente.
Fiinţă în tonurile apusului
scăldată,
aripă stelară de galaxii
legănată.
Bucuria nemuririi!

(din cartea „FRUNZE TÂRZII” de Clemența Vasilică Ciubotariu, 2016)

?

Cum de nu pot să te privesc?
Este un văl transcendental?
De ai plecat,
aş vrea să-mi spui:
„Din nefiinţă te întorci?”
E suspans, e rătăcire,
e demers, e amăgire?
E pachetul tău de date
ce îl porţi atent în lume
ca o rampă de lansare
pentr-un veac fără de nume?

(din cartea „FRUNZE TÂRZII” de Clemența Vasilică Ciubotariu, 2016)

Vara focului

Soare cu săgeţi în jar muiate,
paşi rari, priviri înceţoşate.
Foc ascuns sufocă lent, necontenit,
printre ramuri adierile au adormit.
Păsări respiră cântec sfânt,
seceta sapă lutul aprins.
Trupuri încinse în lac se avântă,
cu răcoare seara ne încântă.
Briza nopţii vital alint desface.
Somn în pace!

(din cartea „FRUNZE TÂRZII” de Clemența Vasilică Ciubotariu, 2016)